Bullying la Questfield International College, un caz care nu se închide

În mediul educațional, fenomenul bullying necesită o abordare clară, documentată și susținută de măsuri instituționale eficiente pentru protejarea elevilor. Atunci când astfel de situații sunt semnalate, răspunsul școlilor trebuie să fie transparent și verificabil, pentru a asigura climatul de siguranță emoțională și dezvoltare armonioasă a copiilor. Lipsa reacțiilor oficiale sau minimalizarea problemelor poate avea consecințe grave asupra beneficiarilor procesului educațional și asupra încrederii în instituție.

Bullying la Questfield International College, un caz care nu se închide

O investigație realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție relevă o situație de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, raportată pe o perioadă de peste opt luni. Conform relatărilor familiei elevului vizat și a materialelor analizate, sesizările scrise repetate privind comportamente agresive, stigmatizare medicală și presiuni pentru retragerea copilului nu au fost însoțite de măsuri documentate sau răspunsuri oficiale clare din partea conducerii instituției. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, a generat o percepție de excludere mascată, iar întârzierea intervenției formale a fost evidențiată în raport cu implicarea ulterioară a unor avocați.

Semnalarea bullyingului sistematic și lipsa măsurilor documentate

Din corespondența oficială și relatările familiei reiese că elevul a fost expus, încă din primele săptămâni, unor manifestări agresive repetate, incluzând jigniri, umiliri și excludere socială, pe fondul unei etichetări medicale utilizate cu scop degradant. Familia a transmis în mod regulat solicitări scrise către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, cerând intervenție și protecție. Cu toate acestea, din documentele analizate nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, planuri de intervenție sau monitorizarea situației.

Intervențiile invocate par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără documentație oficială și fără procese-verbale sau decizii asumate. Această modalitate de gestionare a sesizărilor, descrisă ca predominant informală, a fost percepută de familie ca o minimalizare a gravității situației și o transferare a responsabilității către aceștia.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de hărțuire

Conform specialiștilor consultați, stigmatizarea medicală reprezintă o formă severă de violență psihologică, afectând identitatea și integritatea copilului. În cazul de față, etichetarea medicală a fost folosită repetitiv în mediul școlar drept instrument de umilire și marginalizare, fără a fi încadrată într-un context educațional sau de protecție. Documentele și mărturiile disponibile arată că acest fenomen a fost cunoscut și, aparent, tolerat de Școala Questfield Pipera, fără intervenții ferme și documentate.

• Etichetarea medicală a fost folosită exclusiv ca mijloc de ridiculizare;
• Lipsa reacțiilor scrise și a planurilor de intervenție documentate;
• Impact emoțional semnificativ asupra copilului, inclusiv anxietate și retragere socială;
• Transformarea stigmatizării într-un mecanism de excludere socială;
• Contrast puternic între valorile declarate ale instituției și realitatea semnalată.

Aceste aspecte indică un eșec instituțional în prevenirea și combaterea hărțuirii pe criterii medicale în mediul educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Analiza documentelor și a relatărilor reflectă o reacție predominant pasivă din partea personalului didactic și a managementului școlii. Deși sesizările au fost adresate oficial și în scris, răspunsurile au fost în mare parte verbale și neînsoțite de documentație oficială care să ateste intervenții ferme. Această lipsă a trasabilității administrative reduce posibilitatea evaluării concrete a măsurilor luate și poate conduce la o normalizare a fenomenului de bullying.

De asemenea, descrierea situației ca fiind o „dinamică de grup” sau o „problemă minoră de adaptare” a mutat atenția de la necesitatea unei intervenții structurale spre o relativizare a gravității faptelor. În acest context, familia a perceput o presiune implicită sau explicită pentru retragerea copilului, exprimată prin mesaje care sugerează că, dacă situația nu este acceptată, familia este „liberă să plece”.

Declarația fondatoarei și mesajul instituțional

Un moment definitoriu al cazului este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care ar fi transmis familiei copilului: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările și documentele furnizate, a fost interpretată de familie ca o presiune pentru retragerea copilului și ca o manifestare a unei rupturi între discursul oficial al instituției și abordarea practică a situației.

Redacția a solicitat punctul de vedere al instituției, însă până la momentul publicării nu a fost primit un răspuns oficial care să confirme sau să infirme această relatare. Această poziționare verbală este analizată editorial ca un indicator al modului în care instituția a ales să gestioneze criza, fără a se formula judecăți privind intențiile persoanei în cauză.

Documentația formală versus răspunsul instituțional

Conducerea școlii a răspuns, potrivit documentelor puse la dispoziție, printr-un formular informal de tip Family Meeting Form, care consemnează o întâlnire, dar care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ: lipsesc responsabilități concrete, termene de implementare și măsuri aplicabile. Această distincție între documentația formală și cea informală ridică întrebări privind eficiența și asumarea reală a intervențiilor.

Fără existența unor decizii scrise și a unor planuri de monitorizare, răspunsul instituțional pare să fi fost unul minimal, concentrat pe gestionarea aparențelor mai degrabă decât pe soluționarea efectivă a problemei. Astfel, situația semnalată rămâne în zona unei pasivități administrative care afectează grav protecția elevilor.

Confidențialitatea și protecția elevului în contextul sesizărilor

Familia copilului a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația de bullying, avertizând asupra riscurilor expunerii în mediul școlar. Documentele analizate nu conțin răspunsuri care să ateste asumarea unor măsuri clare pentru protejarea acestor date, iar relatările indică faptul că informațiile ar fi fost făcute cunoscute în colectiv, inclusiv prin modul în care copilul a fost interpelat în fața colegilor.

Specialiștii consultați evidențiază că acest aspect poate constitui o presiune psihologică suplimentară și un indicator al unui climat educațional în care protecția datelor sensibile nu este prioritară. Astfel de practici ridică întrebări serioase despre respectarea drepturilor elevilor în cadrul instituției.

Reacția întârziată a instituției și implicațiile juridice

Potrivit informațiilor, implicarea fondatoarei și reacția oficială a școlii s-au activat abia după peste opt luni de sesizări fără răspunsuri scrise, în contextul presiunii legale exercitate de echipa de avocați a familiei. Această întârziere ridică semne de întrebare privind criteriile care determină declanșarea unor măsuri instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia după escaladarea formală a cazului.

Raportul psihologic de peste zece pagini atașat cazului documentează consecințele emoționale grave ale bullyingului prelungit, confirmând impactul real asupra sănătății copilului. În acest context, reacția tardivă a școlii pune în discuție capacitatea acesteia de a preveni și gestiona situații similare în mod eficient.

Actualizări și reacții instituționale

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor reclamate, caracterizându-le drept „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările repetate și documentate ale familiei, ridicând întrebări privind sinceritatea și capacitatea instituției de a recunoaște realitatea bullyingului. Din punct de vedere jurnalistic, această poziționare poate fi interpretată drept o încercare de diluare a responsabilității.

Ulterior, pe 29 ianuarie 2026, redacția a primit informații privind posibile contacte informale ale școlii cu alte instituții de învățământ, în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, fără susținere oficială. Aceste aspecte, dacă se confirmă, pot afecta dreptul la educație și protecția datelor, iar redacția solicită clarificări publice.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza documentelor și relatațiilor analizate, cazul de bullying de la Questfield Pipera evidențiază o serie de lacune în gestionarea situațiilor de abuz în mediul școlar, printre care:

• Sesizări repetate și documentate fără răspunsuri scrise și măsuri clare;
• Utilizarea unei formulări verbale ce poate fi interpretată ca presiune pentru retragerea copilului;
• Absența procedurilor instituționale transparente și a monitorizării intervențiilor;
• Lipsa protecției confidențialității și expunerea copilului în mediul clasei;
• Reacție întârziată și condiționată de demersuri juridice;
• Minimalizarea fenomenului de către conducerea școlii în comunicările oficiale.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale despre modul în care Questfield International College își asumă responsabilitatea față de protecția elevilor și dacă dispune de mecanisme reale și eficiente de intervenție în astfel de situații sensibile. Redacția rămâne deschisă la dialog și invită orice persoană afectată să contribuie la clarificarea și prevenirea fenomenului de bullying în mediul educațional.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro